Doi români se plimbau prin Spania, iar unul dintre ei, care mai fusese pe acolo, se laudă:— Măi, tu ai mâncat vreodată fudulii de taur?— N-am mâncat, frate, răspunde celălalt.— Păi, fii atent! Mergem aici, chiar sub arena unde are loc corida. Este un restaurant fenomenal! Acolo mănânci niște "cojones" (fudulii) uriașe, uite așa de mari! Stăm frumos la rând, ni le aduce... e ceva de vis!Ajung ei la restaurant, se așază la masă și comandă:— Două porții de "fudulii cojones de toro", vă rugăm!Chelnerul vine după puțin timp cu două farfurii pline: niște fudulii imense, gătite extraordinar. Românii mănâncă cu poftă, beau un vin bun, se simt de minune. Mai trece o oră și, pentru că le-au plăcut atât de mult, mai comandă o porție.De data asta, chelnerul apare cu o farfurie în care erau două fudulii foarte, foarte mici. Românul, nedumerit, îl oprește pe chelner:— Stați puțin... am comandat la fel ca mai devreme. De ce astea sunt așa mici? Noi am vrut din alea mari!Chelnerul dă din umeri și îi răspunde calm:— Îmi pare rău, domnule... dar acum a câștigat taurul!
