Într-o pădure era mare zarvă: se auzise că licuriciul era foarte supărat și nu mai voia să lase pe nimeni să vorbească cu el.Se face consiliu în pădure, iar leul decide să-l trimită pe lup, ca diplomat, să vadă care e problema.Ajunge lupul și începe:— Hei, ce faci, licuriciule?— Băi, du-te-n gura mă-tii de aici, că mă și enervezi!Lupul se întoarce speriat la leu și îi explică:— N-ai cu cine vorbi...Atunci leul se hotărăște să trimită pe cineva mai dur și îl alege pe mistreț.Ajunge și mistrețul la licurici:— Hei, licuriciule, ce-ai de ești așa nervos?— Hai, dispari de-aici, că n-am chef de tine!Și mistrețul se întoarce și el la leu:— N-ai cu cine să te înțelegi...La auzul acestora, leul decide că e timpul să meargă chiar el personal.Ajunge leul și spune:— Hei, licuriciule, ce-ai pățit? Am auzit că ești supărat.Licuriciul, din nou nervos, încearcă să-l fugărească.Leul îl liniștește:— Stai, băi, liniștit, eu am venit cu pace. Care e problema? Hai să vorbim ca bărbații.Licuriciul cedează până la urmă și începe:— Pff... stai să vezi. Eram într-o seară și mă plimbam și eu prin pădure...— Așa...— Și văd la un moment dat o licuroaică, băi, frumoasă... lumina din toate pozițiile!— Așa... și?— Și mă aprind și eu, mă apropii de ea... știi cum e... încerc să mă dau la ea, mă pornesc...— Așa, așa... și?Licuriciul izbucnește:— Să-mi bag p**a în ăștia care aruncă chiștoace pe jos prin pădure!!
